Houston, avem o problemă

N-am mai scris de cam multişor – muncă, vacanţe, iar muncă – şi oricum nu s-a întîmplat mare lucru, în afară de sfîrşitul lumii, care s-a amînat. Şi, desigur, de marea criză, care ne+a dat ocazia să vedem guverne de dreapta încercînd să salveze băncile prin naţionalizare. Eh!

Dar a fost şi o veste bună, aşa mi s-a părut mie cel puţin. Cei cărora li s-a întîmplat au fost mai puţin spre deloc încîntaţi: s-a stricat wc-ul de pe Staţia Spaţială Internaţională. Şi n-a fost uşor de desfundat, pentru că postul de instalator nu era prevăzut în schemă. Vestea mi s-a părut bună nu pentru că mă bucur de necazul altora, doamne fereşte! Dar se dovedeşte că în acest caz viaţa imită viaţa, nu arta.  Arătaţi-mi şi mie un roman science fiction în care să apară o asemenea problemă existenţială!

La portiţă

Pe uliţa satului, babele se adună la o portiţă, se aşază pe bancă şi se pun pe bîrfă: „Aia a lu’ Cutare îşi înşeală bărbatul… Fata cumetrei se mărită cu băiatul lui… „. In lipsă de uliţe şi portiţe, avem tabloide şi talk-show-uri. Asta s-o fi numind progres?

Metoda inelului

Se foloseste mai ales in Montmartre sau in baogatul arondisment 16. Cind coboara cite o cucoana din masina, se repede la ea un „intreprinzator”, se apleaca, se preface ca vede ceva pe jos : „Madame, madame, ati pierdut un inel!” – intr-o franceza de balta, dar inteligibila. Madame isi priveste degetele, zice ca nu a pierdut nimic, el insista, apoi zice: Ia uitati-va ce frumos e, aur adevarat, chiar daca nu l-ati pierdut, puteti sa-l pastrati, dati-mi numai 20 de euro pe el” Sau chiar 30. Culmea e ca femeile se lacomesc la aurul atit de ieftin si dau banii. apoi, cind se gindesc mai bine, dau fuga la bijutier, sa le evalueze chilipirul. Culmea e ca se simt ofensate cind afla ca au dat banii pe o tinichea!

Eseu

Ar fi trebuit să scriu „încercare de tentativă de eseu”, cum spunea cîndva un jurnalist de mare talent, dispărut dintre noi. Dar nu încerc nimic, nu e nici o tentativă, este eseu, pur şi simplu, pentru că tocmai vin de la Paris care este în aceste zile capitala rugby-ului mondial. Într-una din zilele trecute, în Gare du Nord, m-a întîmpinat sunet de cimpoi, semn că scoţienii cîştigaseră un meci. Pe lîngă Gare de l’Est, am auzit manele, semn că în preajmă sunt români, cred că fără legătură cu rugby-ul. Pe rue Auber, un cerşetor şedea sprijinit de un zid, cu o foaie pe care scria „Aidez moi” pe piept, iar altul îi striga: „Cară-te, că locul ăsta l-am cumpărat eu!”. În arondismentul 16 se practică metoda inelului, despre care voi scrie mîine.

Prima zi

Azi e prima mea zi pe blog la adresa kikirez.wordpress.com

Prea multe nu am timp sa scriu deocamdata, desi as avea ce. Voi scrie despre tot ce mi se pare interesant, despre ce ma amuza sau ma enerveaza. Iar cind voi avea timp, voi folosi si diacritice.